Fluor – beneficii, surse, toxicitate

Fluorul este o substanţă de origine naturală și un element chimic mineral ce se găseşte în solul şi în produse alimentare doar sub formă de combinaţii chimice. Acesta a fost prezis în 1810 și gasit de Henri Moissan abia în 1886 prin electroliza fluorului de hidrogen lichid anhidru.

Dar care este mai exact rolul fluorului in organism? Ce alimente contin fluor sau ce surse de sodiu avem? Veți afla toate aceste informații, precum și diverse curiozitati despre fluor, citind acest articol.

Fluorul – beneficii și rolul fluorului în organism

Fluorul este un oligoelement considerat ca esenţial care face parte din toate ţesuturile în cantităţi minime, dar predomina în sistemul osos şi dantura umana. În organism, fluorul se gaaseşte în complexe cu alte elemente minerale, sub formă de săruri din combinaţia intre acid fluorhidric cu sodiu, potasiu și calciu.

Utilizat pe scara larga pentru mentinerea sanatatii dentare, fluorul contribuie la dezvoltarea si cresterea structurilor osoase la copii şi intăreşte smaltul.

Atunci când bacteriile din interiorul cavității bucale descompun zaharul și carbohidratii, produc acizi care în timp afectează smaltul dintilor. Această pierdere de minerale se numește demineralizare dinti. Astfel, smaltul slabit al dintilor vă lasă dintii vulnerabili pentru bacteriile care cauzează aceste carii. Fluorul poate ajuta la remineralizarea smaltului dintilor și ajută la prevenirea apariției cariilor și inversa semnele timpurii ale cariilor .

În articole despre studiile despre acest oligoelement, rezultatele lor au arătat că a avea acest elemnt în sistemele publice de apă a redus numărul cariilor în cazul copiilor și a adulți cu cel puțin 25%.

Excesul de fluor – toxicitate

Ca echilibrul florului sa nu fie afectat din corp, studiile recomandă administrarea in fiecare zi următoarele doze de fluor la copii, adolescenți și maturi:

Fluorul ar putea deveni periculos când acesta este administrat în cantitate mare pe timp lung. Execsul la o varsta frageda poate duce la aparitia de fluoroza dentara. Fluoroza apare conform datelor, ca un efect al actiunii fluorului asupra magneziului, manganului dar si a calciului si altor elemente ale tesuturilor dure dentare, ducand la dereglarea activitatii biologice si în consecinta duce la degradarea smaltului în proces de dezvoltare.

Se dezvolta un smalt hipomineralizat. Aceste leziuni pot afecta întreaga dentiţie, si de asemenea pot avansa în profunzime, ducand astfel la fracturi de smalt.

Intoxicarea cu fluor ar putea provoca dereglarea aparatului locomotor, deformareea de schelet osos, eliminarea din organism a magneziuluii care participă la absorbtia calciului, afectează glanda tiroida și paratiroida și poate deregla procesul metabolic de glucide și lipide. Consumul de apa exagerat fluorurată ar putea dubla numarul fracturilor pentru barbaţi si femeile in varsta. De asemenea, e bine de știut că dacă apa are un nivel foarte mic de fluor, aceasta ar putea duce la cresterea fracturillor.

Excesul de fluor ar putea provoca infertilitate. S-a descoperit ca infertilitatea la femei ar putea crește în cazul cresterii nivelului de fluor din apă. Efectele negative se pot observa după o perioada de timp mai îndelungat.

Cei mici sunt cei mai predispusi la excesul de fluor, fiindcă ei în comparație cu adulții îl asimilează mai rapid, cu precădere depozitându-l în țesuturi.

Eliminarea fluorului din organism

Pentru a reduce concentrația fluorului în corp și efectele produse de toxicitatea fluorului, se recomandă evitarea de fluor pasta de dinti prin utilizarea de pasta de dinti fara fluor.

Atunci când se întâmplă o otrăvire minerală, este important să eliminați excesul acestui element cu ajutorul apei (se recomandă să luați mai mult de 2 litri pe zi) și să luați gluconat de calciu (acesta facilitează îndepărtarea mai rapidă a fluorurii din organism). Efectul rapid pentru curățarea excesului de oligoelemente dă preparate laxative care conțin sulfat de sodiu. De asemenea, albirea dinților vă va ajuta să scăpați de manifestările de fluoroză.

Surse de fluor

Principalele surse sunt următoarele: apa, legumele cultivate pe soluri îmbogăţite cu acest element, ceaiul negru, medicamente cu fluor care fac parte din tratament flour, precum şi produsele de origine marină.

În apa potabilă, fluorul se găsește sub forma de fluoruri dizolvate sau în suspensie. Apa potabilă are un conținut variabil în funcție de adâncimea pânzei freatice exploatate, cât și în raport cu zona de relief din care provine. În România, conținutul mediu al apei potabile variază între 0,14 – 0,70 ppm.

Consumul complet de hrană asigură zilnic aproximativ între 0,25 mg şi 0,35 mg de Fl, iar apa consumată în 24 de ore aduce aproximativ o cantitate de 1,0mg-1,5 mg fl. Aceste cantități acoperă necesarul zilnic, cuprins între 1 mg şi 2 mg de fluor pe zi.

Pasta de dinti cu fluor pentru copii trebuie să conţină maximum 0,03% , iar cele pentru adulţi maximum 15%.