PRESIUNEA PULSULUI – UN PREDICTOR AL RISCULUI CARDIOVASCULAR

Presiunea pulsului (PP) sau presiunea undei pulsului este diferența dintre valoarea sistolică și valoarea tensiunii arteriale diastolice. Spre deosebire de presiunea medie statică, presiunea pulsului reprezintă componenta pulsatilă a tensiunii arteriale.

În țările industrializate, hipertensiunea arteriala (hta) este una dintre cele mai frecvente boli cardiovasculare și, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, cel mai frecvent factor de risc în decesul cardiovascular la nivel mondial. Acest lucru afectează în special persoanele în vârstă, deoarece frecvența hipertensiunii arteriale crește brusc, mai ales după vârsta de 60 de ani.

Asadar, acum stim că odată cu tensiunea arteriala și presiunea pulsului crește brusc după al șaselea deceniu de viață, fiind considerat un factor de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Dar, oare, ce determină această modificare?

PRINCIPALII FACTORI DETERMINANȚI AI TENSIUNII ARTERIALE

O creștere a presiunii pulsului se datorează în primul rând scăderii elasticității vasculare și creșterii vitezei undei pulsului – ambele fenomene pot fi observate în timpul procesului normal de îmbătrânire, precum și atunci când apare ateroscleroza.

De asemenea, tensiunea arterială crescută poate apărea atunci când au loc anumite modificări în organism sau dacă o persoană se naște cu caracteristici genetice specifice care provoacă o afecțiune. Redăm mai jos principalii factori pot afecta tensiunea arterială:

Fumatul, presiunea pulsului și riscul cardiovascular

Majoritatea oamenilor știu că fumatul sporește șansele de cancer pulmonar, dar puțini sunt conștienți de faptul că fumatul, de asemenea, poate crește semnificativ riscul de boli cardiovasculare și boli vasculare periferice.

Fumatul provoacă creșterea ritmul cardiac, întărește arterele mari și poate provoca dereglări ale ritmului cardiac, toți acești factori determinând inima să depună eforturi mai mari.

În plus, fumatul crește tensiunea arteriala, care este un alt factor major de risc. Deși nicotina este cel mai important ingredient activ din fumul de țigară, alte substanțe chimice și substanțe precum gudronul și monoxidul de carbon dăunează, de asemenea, inimii în multe feluri.

ÎN PREZENȚA UNEI ASIMETRII TENSIONALE

Conform diferitelor studii epidemiologice, la populația sănătoasă există diferențe mici în nivelul tensiunii arteriale (TA) între cele două brațe. Când această diferență de tensiune arteriala sistolică este mai mare de 10 sau 15 mm Hg, cea mai frecventă cauză identificată este stenoza subclavie, cauzată în general de ateroscleroză. Iată ce putem face pentru a asigura o monitorizare realistă a TA sistolice:

Atât la persoanele hipertensive cât și la cele normotensive, tensiunea sistolică crește continuu fiziologic odată cu creșterea în vârstă. Presiunea arterială diastolică atinge un maxim, care este de aproximativ 60 mmhg la bărbați și de aproximativ 70 mmhg la femei, apoi scade din nou.

Ca urmare, cele două valori ale tensiunii arteriale diverg din ce în ce mai mult la persoanele în vârstă, iar amplitudinea tensiunii arteriale (presiunea pulsului) crește, presiunea arterială medie (valoarea medie a presiunilor în timp la un punct de măsurare în sistemul arterial) rămânând în mare parte constantă.

TENSIUNEA ARTERIALĂ SISTOLICĂ ESTE REZULTATUL

Pacienții mai în vârstă cu rigiditate vasculară crescând dezvoltă adesea hipertensiune sistolică izolată (ISH), ceea ce înseamnă că valorile tensiunii arteriale sistolice sunt peste 140 mmHg, în timp ce valorile diastolice normale sunt sub 90 mm hg. Acest lucru mărește diferența dintre valorile TA sistolice și diastolice, ceea ce determină o presiune crescută a pulsului.

80% dintre pacienții hipertensivi cu vârsta peste 50 de ani au hipertensiune sistolică izolată. În al șaselea deceniu de viață, ISH reprezintă subtipul dominant al hipertensiunii arteriale la 87% dintre pacienți.

Hipertensiunea sistolică izolată este, așadar, de obicei o boală a bătrâneții și crește odată cu înaintarea în vârstă, când elasticitatea și ductilitatea vaselor mari de conducere și capacitate scad, vasele devenind mai rigide. Acest lucru duce la o undă accelerată a pulsului arterial, care se reflectă și mai puternic în ramurile vasului arterial, astfel încât este atașată direct de partea sistolică a undei pulsului central. Prin urmare, la bătrânețe, tensiunea sistolică centrală crește mai brusc decât tensiunea arterială periferică.

Asadar, tensiunea arterială sistolică arată o corelație mult mai strânsă cu riscul cardiovascular decât riscul diastolic la persoanele în vârstă. Prin urmare, tensiunea arteriala sistolică ar trebui utilizată pentru diagnostic și clasificare a severității, precum și pentru evaluarea succesului în ceea ce priveste tratamentul.

În plus, medicul trebuie să acorde o atenție specială tratării presiunii pulsului ca factor independent pentru un risc cardiovascular mai mare la pacienții mai în vârstă. Un tratament eficient ar trebui să reducă tensiunea arterială sistolică la sub 140 mm Hg și presiunea pulsului la sub 65 mm Hg la vârstnici, împotriva unui risc cardiovascular crescut.

De ce se calculează presiunea pulsului?

Deoarece nu provoacă de obicei simptome timp de mulți ani, până când un organ vital nu este deteriorat, hipertensiunea arteriala (hta) este cunoscută sub numele de „ucigașul tăcut”. Hipertensiunea arteriala necontrolată crește riscul apariției unor afecțiuni precum accidente vasculare cerebrale, anevrisme, insuficiențe cardiace, infarct miocardic și boli renale cronice.

Tensiunea arteriala poate varia în funcție de gradul de activitate fizică și de vârstă, dar valorile normale pentru un adult sănătos în repaus ar trebui să fie de 120/80 mmhg.

Pe lângă tensiunea arteriala, presiunea pulsului are, de asemenea, o importanță majoră, în special pentru persoanele vârstnice. Presiunea pulsului oferă informații despre ductilitatea arterelor, un sistem vascular inelastic putând avea un efect negativ asupra sistemului cardiovascular și este o indicație a hipertensiunii sistolice izolate.

Studiile sugerează că riscul cardiovascular crește atunci când valoarea presiunii pulsului este constant mai mare de 65 mmHg.

Este extrem de important ca o presiune excesivă a pulsului sau hipertensiune sistolică izolată să fie supusă unui tratament in cel mai scurt timp de la depistare. Prin urmare, presiunea pulsului trebuie verificată de fiecare dată când este măsurată tensiunea arteriala, pentru a ne asigura că pastrăm aceste valori în limite normale.